Opinie personala:
Detest oamenii care n-au copii si nu suporta copiii din principiu in preajma lor, ceea ce-mi aminteste de momentul cand am fost exclusi de la evenimentele mondene organizate de niste buni amici/rude/etc. deoarece aveam deja un copil mic si era foarte posibil sa-l aducem cu noi. Deviza „no kids allowed!” este discriminatorie si aberanta in secolul XXI! La fel era si-n secolul trecut…
Alergia la copii spune foarte multe despre caracterul unui om care vrea sa pozeze intr-un personaj pozitiv!
Nu solicit argumente pro, sau contra! Despre acest subiect as putea scrie romane fluviu, fara sa ma autodeclar specialist in „parenting”, in „family teambuilding”, ori in „arta de-a trai frumos” (atat cat se poate!).
Orice copil trebuie iubit si inteles in primul rand, apoi fiecare are nevoie de un tratament personalizat, adaptat la cerintele specifice. Daca plange, trebuie cautat si intuit motivul; de multe ori este mai bine sa-l impaci intr-un fel, decat sa-l lasi sa planga si sa strigi la el sa taca deoarece te doare capul (cum fac foarte multe mame enervate si plictisite!).
Recunosc faptul ca pe nepoti prefer sa-i distrez, sa le cant, sa le fac teatru de papusi, sa-i iau in brate si sa-i linistesc, decat sa-i las sa planga aiurea.
Copilaria de bebelus nu dureaza decat cateva luni de zile, apoi copiii cresc!
Si este atat de frumos sa ti se cuibareasca in brate un copilas si sa se linisteasca, sa adoarma acolo…
